...stiti de ce vi se recomanda atat de mult ....VEGETA SI DELIKAT-ul ???!!????? Controlul populaţiei prin glutamatul de monosodium
-
“Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent,
unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se
întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge
viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios
şi lipsit de vlagă. Ajungem treptat
asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi,
fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă,
înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi – dacă se poate – fără
urmaşi!”, scrie Petru Molodeţ într-un articol publicat în revista
“Familia Ortodoxa” Glutamatul monosodic
este un potentiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la
amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip
Vegeta sau Delikat care contin până la 15% glutamat monosodic, precum
şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc.,
adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din
nimic. Alte produse care pot conţine glutamat monosodic sunt unele
mezeluri sau unele tipuri de brînză topită.
Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.
Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nici o măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat.
În
acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii
cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea
publică prin vaccinuri. De ce?
De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?
Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse,
un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru
a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG.
Aceasta
înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un
adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de
monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan
de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings
Report Series, 1974, No. 53).
În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină.
De
zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de
obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze.
De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere
experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993).
Într-un
alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami
and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell,
s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat
MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate
mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.
Glutamatul distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie
Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsieşoarecilor
cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor
şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta”
(cf. Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in
seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats,
Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere
MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină,
într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când
cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a
constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3
minute de la stimulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un
experiment cu subiecţi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at
rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).
Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei.
Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia
hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere
deficitară.
Efectele se observă însă şi la oameni:
„La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată
(…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul
de obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and
correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore
A., 2006).
Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale
În
anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG
poate să depăşească barieră pusă de placentă şi să pună astfel în
pericol copilul aflat în pântecele mamei sale.
Efectele
negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente,
dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de
placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente
bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in
pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987).
„S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei.
Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi supraîncărcarea
intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care, în cele din urmă,
conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci,
dacă mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf.
Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures
and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J.,
Zhao X.N., 1994).
În urma acestor observaţii
experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra
sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în
2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie
abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi
reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în
timpul sarcinii”.
Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare
Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor.
Aceasta
este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu,
fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în
cartea sa Excitotoxinele.
Şi cum omul este
de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de
patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu
glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii
noştri sunt tot mai agresivi?
Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive
– atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă
mama a consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce ne-am mai
mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul
că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?